Cel care a introdus regula ca 65% din prima didactică să fie cheltuite de profesori pe cursuri este ministrul Dragoș Pîslaru, la cererea UE. Negocierea cu UE s-a petrecut în felul următor: UE a cerut ca cel puțin 50% din banii de primă, care sunt bani europeni nerambursabili (deci nu vin din bugetul de stat - dacă erau de la buget, profesorii n-ar fi avut nici o șansă să-i ia), să fie cheltuiți pe cursuri. După ce Pîslaru a negociat dur, s-a hotărât că procentul trebuie să urce de la 50% la 65%.
Introducerea acestui sistem național de cursuri pentru profesori, inclusiv pentru profesori universitari care coordonează doctorate, reprezintă un atac la adresa statutului profesorului și a cursurilor universitare, inclusiv a diplomei de licență (sau de Bac) obținute ca urmare a parcurgerii unui program de studii.
Dintre toate categoriile profesionale, profesorii sunt prin excelență persoane care învață pe tot parcursul vieții. Desigur, nu toți sunt așa (dar nici o categorie profesională nu include numai perfecționiști incurabili), iar cursurile, chiar și cele de câteva zile, sunt adesea utile. Pentru asta nu e însă necesar să fie adoptat un program național dedicat profesorilor. Fiecare profesor își plătește la un moment dat un curs de introducere în AI sau de îmbunătățire a tehnicilor de predare, ca să nu mai spun că astfel de cursuri se fac adesea gratuit. Eu, personal, am ținut la un moment dat cursuri de comunicare personalului angajat la secretariatele facultăților. De asemenea, am participat la un curs de pedagogie ținut de colegii de la Facultatea de Psihologie. Astfel de cursuri au loc constant în sistemul de învățământ, la toate nivelurile și e imposibil să sari peste ele pentru că, dacă ție nu-ți pasă că rămâi de căruță, șefului tău îi pasă și nu prea ai ce face. Unele sunt utile, altele sunt niște prostii, așa a fost mereu.
Introducerea unui sistem paralel de cursuri, care sunt cvasi-obligatorii, are însă efect asupra autorității profesorului. Ce este profesorul, dacă nu o persoană care ține cursuri? Cursurile de trei, patru zile, singurele care costă cam câți bani sunt oferiți prin prima didactică (de câteva zile, cursurile de 200 de lei costă toate 1000 lei, iar cele de 1500 lei costă tot 1000 lei, autorii lor îți spun că "s-au adaptat" la câți bani ai, căci știu că nimeni nu va da mai mult), sunt în general cursuri practice. Cursurile profesorilor nu sunt însă întotdeauna practice, nu au doar această sarcină, ci întreaga cunoaștere predată este întemeiată științific. Cursurile profesorilor nu sunt întotdeauna ușoare, plăcute, distractive. Ele nici nu sunt cursuri în același sens în care sunt cursurile de trei, patru zile, fiind doar introduceri în anumite discipline. La Istoria literaturii moderne, să zicem, înveți despre o mână de scriitori, dar acesta este doar începutul. Istoria literaturii moderne presupune un studiu dedicat ani de zile, chiar o viață.
Răspândirea pe scară largă a cursurilor practice de 3 zile (care, repet, nu e un fenomen rău în sine) e însă una din sursele criticii la adresa cursurilor didactice. Profesorilor li se cere să facă la fel, adică să spună totul în câteva ore, să elimine "partea de teorie", care e inutilă, și să treacă la "lucrurile practice". Noul sistem de cursuri de trei zile este de fapt o inițiere a profesorilor în tehnica rezumatelor "practice", care "se cer pe piața muncii", o direcție care va distruge învățământul. Ele sunt și mult mai bine plătite decât cursurile ținute de profesori, încă un element care subminează statutul profesorului.
Cursurile sunt însă și un atac la adresa diplomei de licență (sper că încă nu și de Bac), care tinde să devină o diplomă printre altele. Importanța diplomei de licență în ochii tinerilor este într-o scădere accelerată și probabil că așa se va întâmpla nu peste mult timp și cu diploma de Bac. Foarte mulți tineri aproape că nici nu mai fac deosebirea între diploma de licență și diploma obținută după absolvirea unui curs oarecare. Există multe cauze ale acestui fenomen, dar cursurile de trei zile, pe care elevii și studenții sunt încurajați de asemenea să le urmeze, sunt una dintre ele.
Nu în ultimul rând, introducerea acestor cursuri reprezintă un atac la adresa școlii, care e bazată pe carte, nu pe cursuri online (majoritatea acestor cursuri sunt online). Este adevărat că și profesorii predau oral, dar cursurile presupun parcurgerea unei bibliografii și dedicarea unui număr de ore pentru studiu (în jur de 100 de ore pentru un curs+lecturi+seminarii+studiu individual). În final, totul are la bază cartea și studiul științific, nu un ppt cu multe imagini drăguțe. Faptul că 1000 lei este alocată cursurilor și doar 500 lei achiziționării de cărți reprezintă un mesaj că valoarea cărților se află în scădere la bursa mediilor școlare și că două ppt-uri, eventual făcute cu AI, sunt mai bune.